Zilele acestea, la invitaţia Asociaţiei
Române Anti Sida (ARAS) şi sub umbrela Romanian Harm Reduction Network (RHRN ),
s-a desfăşurat la Constanţa un curs pe tema reducerii riscurilor asociate consumului de droguri, în special
etnobotanice.
Cursul a adus un conţinut bogat de
informaţii, derivate din studii statistice, dar şi din experienţa de lucru cu
persoanele consumatoare de droguri, privind drogurile în uz, legale şi ilegale,
efectele acestora, riscurile asociate şi modalităţi de intervenţie pentru
asistarea persoanelor dependente, dar şi acţiuni care vizează sănătatea
publică.
În urma participării la acest curs, am
rămas impresionaţi de cât de multe lucruri au realizat organizaţiile non-guvernamentale
de profil în condiţiile în care posibilitatea lor de funcţionare este incertă,
fondurile sunt reduse, inconstante etc , într-o ţară în care această categorie
socială- consumatorii de droguri, este, în fapt, o categorie ignorată sau
condamnată de societate...
Exemple absolut remarcabile ale
eforturilor depuse în acest plan sunt chiar formatorii din cadrul cursului: Mihai
Lixandru şi Marian Ursan, care deşi sunt tineri, au la activ 7, respectiv 16
ani de expertiză în domeniu, activitatea lor avându-şi debutul în adolescenţă...
La lista de aprecieri trecem, desigur şi
ARAS Constanţa, asociaţie non-profit la care pot apela consumatorii de droguri
pentru asistenţă şi suport.
Am
rămas cu multe, în urma participării la această sesiune: foarte multe
informaţii – unele aveau să confirme ceea ce cunoşteam deja, unele au completat
cunoştinţele deţinute, iar altele aveau să ne infirme unele convingeri.
Activitatea nu s-a rezumat la transmiterea de cunoştinţe; s-au promovat valori,
s-au clădit şi consolidat atitudini corecte şi realiste, s-au îmbunătăţit
abilităţile de lucru cu persoanele consumatoare.
Dintre toate acestea aş zăbovi puţin asupra
unor atitudini
şi aşteptări faţă de consumul de droguri.
# 1. Primul aspect pe care vreau să-l semnalez este
acela că la nivelul percepţiei generale, această categorie socială-
consumatorii de droguri, sunt în mare, fie damnaţi, fie ignoraţi. Fără a pune
în discuţie legitimitatea acestor atitudini,
propun focusarea pe consecinţele adoptării acestora printr-o schematizare
logică.
Ignorarea acestor oameni, deşi este o
variantă facilă pentru a ne proteja de o realitate dureroasă, nu anulează
existenţa ei. Dimpotrivă: ignorând acest fenomen nu se întreprind eforturi,
acţiuni pentru reducerea lui or, în condiţiile în care drogurile rămân tentante
şi accesibile, este logic că acest fenomen se va amplifica acaparând tot mai
multe victime.
De asemenea, condamnarea morală a
consumatorilor de droguri nu aduce nici un beneficiu pentru societate. Ambele
atitudini sunt prejudicioase.
Drogurile
sunt tentante: produc
plăcere, substituie o realitate subiectivă dureroasă sau doar anostă, sunt
percepute în rândul tinerilor ca dovezi de curaj, nonconformism, satisfac,
chiar dacă artificial, anumite nevoi psihologice... sunt multe motivele pentru
care oamenii, în special tinerii, sunt tentaţi să încerce.
Drogurile
sunt relativ accesibile.
Mai ales de când pe piaţa românească au intrat cunoscutele „etnobotanice”,
acestea se pot procura cu mare uşurinţă, iar legislaţia, măsurile luate de
poliţie, nu vor putea niciodată să contracareze în totalitate acţiunile
producătorilor şi distribuitorilor de droguri.
Şi mai alarmant este că vârsta de debut a consumului de
etnobotanice în România a scăzut in jurul vârstei de 14 ani, mergând chiar până
la 12 ani! Şi, bineînţeles, că în aceste condiţii numărul de consumatori de
droguri este în continuă creştere.
În consecinţă, dacă amploarea acestui
fenomen va fi fost conştientizată, e necesar să fie îndeplinită o primă
condiţie de bază, fără de care nu se poate : acceptarea. Nu putem remedia o problemă, dacă înainte nu am
acceptat-o ca atare.
→ Şi pentru că am adus în discuţie vârsta la care
tinerii încep comportamentul de consum, aş face o scurtă precizare. Nu putem schimba
faptul că drogurile sunt şi tentante şi accesibile, aceasta nu este în
controlul nostru. Dar ca profesori, părinţi, prieteni e important să
conştientizăm pericolul real pe care drogurile îl constituie, în special pentru
tineri şi copii, şi să încercăm să abordăm această temă, să informăm, să aducem
argumente raţionale, să recomandăm persoane-resursă (consilierul şcolar,
psihoterapeuţi) şi instituţii de informare şi consiliere ( ex. ARAS), şi toate aceastea
începând de timpuriu, de pe la 11-12 ani.
# 2. La acest subpunct propun temele: percepţia
şi aşteptările în ceea ce priveşte comportamentul de consum de droguri,
respectiv schimbarea acestuia.
Deoarece consumul de droguri este un
comportament, care a fost iniţiat în mod voit, am putea fi tentaţi să credem că
aşa cum persoana în cauză a ales să înceapă acest “obicei”, la fel de bine, îl
şi poate opri, dacă are voinţă. Dar, în realitate lucrurile nu stau astfel...
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a încadrat consumul de droguri, inclusiv
alcool în categoria boală, afecţiune
datorită deteriorării acute a sănătaţii, dar şi capacităţii reduse a persoanei
dependente de a se autocontrola, de a se angaja în acţiuni de diminuare a
consumului.
O mare parte din consumatorii de droguri
au suferit deteriorări semnificative la nivelul percepţiei, conştiinţei,
emoţiilor, gândirii, memoriei, alterări dramatice ale personalităţii, singurul
lucru pentru care funcţioneză, singura motivaţie fiind aceea de a-şi procura următoare doză de drog, în ciuda
faptului că pentru aceasta pot pierde sau şi-au pierdut deja familia, prietenii, bunurile şi
demnitatea umană...
Cunoscând
acestea, organizaţiile de asistenţă şi suport pentru persoanele dependente
oferă servicii de informare şi consiliere, dar întreprind şi acţiuni care nu au
ca scop imediat diminuarea sau stoparea consumului de droguri- acesta nefiind
realizabil pe termen scurt, ci reducerea riscurilor asociate comportamentului
de consum, reducerea răului. Se urmăresc obiective ce vizează sănătatea publică
precum reducerea transmiterii de boli infecţioase ( HIV, hepatită C, hepatită
B, sifilis ) prin schimburi de seringi pentru consumatorii de droguri
injectabile, educaţie sexuală, oferirea de prezervative. De asemenea, pentru a
reduce mortalitatea cauzată direct sau indirect de consumul de droguri, se
oferă informaţii despre „un consum corect„ (tipuri de droguri, concentraţie,
provenienţă, combinaţii periculoase, factori sociali, contraindicaţii etc).
Oricât de contradictorii ar părea aceste exemple de acţiuni, realitatea acestui
fenomen le impune, ele au ca scop protejarea unui drept fundamental- dreptul la
viaţă. Eu înţeleg mesajul astfel : “O.K. Eşti într-o dependenţă puternică ...
pentru început, rămâi în viaţă “. Astfel de acţiuni şi atitudini sunt acceptate
de către persoanele dependente şi astfel se creează punţi de legătură către
etapa următoare de consiliere şi asistenţă pentru schimbarea comportamentului
de consum, pentru vindecare.
În
consecinţă, aşteptările noastre de la persoanele dependente trebuie mult temperate
pentru a fi realiste. Evident că funcţie de stadiul dependenţei (drogurile
consummate, perioada), de fatorii personali, factori sociali etc, oamenii pot
avea evoluţii diferite în tratarea adicţiei, însă de cele mai multe ori
progresele se fac cu paşi mărunţi, au loc recăderi frecvente, iar persoana în
cauză nu are capacitatea de a-şi oferi întreaga cooperare. Procesul de
schimbare este unul îndelungat, sinuos, care necesită multă răbdare, suport şi
speranţă, iar aceste lucruri sunt important de înţeles mai ales pentru membrii
familiei, prietenii persoanelor aflate în acestă dificultate.
Închei
prin a face o precizare foarte importantă justificată de faptul că
numărul acelora care au nevoie de astfel de informaţii este tot mai mare: pentru
asistarea persoanelor consumatoare de droguri, fie că se apelează la serviciile
unui psihoterapeut sau la serviciile din cadrul ARAS, confidenţialitatea rămâne
o valoarea asumată.
Postat de Alina Lebidov