Trecutul nu este negociabil

Emoțiile noastre cele mai profunde nu pot fi distruse, ele doar își pot schimba intensitatea, astfel nu putem uita faptul că o persoană importantă din viața noastră nu ne-a iubit, nu ne-a protejat sau nu ne-a respectat așa cum ne-am dorit noi.  Așa că o parte din noi rămâne blocată în acest trecut și nu facem decât să ne amăgim făcând oricare dintre lucrurile care ar fi schimbat relația cu acea persoană sau încercăm să rescriem istoria găsind o persoană sau o situație ca aceea care ne-a rănit cu mult timp în urmă, și, ne spunem că, de data aceasta, povestea va avea un final fericit. Când nu apare acest final fericit, încercăm din nou, și din nou, și din nou.

Putem încerca la nesfârșit să aducem lucruri noi care să ne ajute să câștigăm jocul, însă povestea s-a încheiat de mult și nimic nu va schimba rezultatul.

Trecutul nostru nu este negociabil.

Nimic din ceea ce facem sau am putea face nu va schimba lucrurile la acest nivel. Și, nu, nu este atât de rău pe cât pare a fi, este mai degrabă eliberator. Dacă renunțăm la eforturile de a rescrie trecutul, nu ne rămâne decât să facem anumite lucruri pentru că ne fac plăcere sau ne satisfac un anumit capriciu și nimic altceva.

Renunță la luptă! Acceptă-ți și conștientizează-ți sentimentele, ieși din acea vâltoare care nu te duce nicăieri!

Într-o zi – poate prin psihoterapie, printr-o experiență personală sau printr-o călătorie inițiatică – vei înțelege că Universul nu ți-a împărțit cărțile greșite și astfel vei juca cu ce ai. Lentoarea dureroasă a vieții începe să prindă viteză sau, dimpotrivă, ritmul ei amețitor se domolește. Devii prezent, în contact cu tine, relațiile decurg natural, munca oferă mai multe satisfacții – din afară, viața pare neschimbată, dar e incredibil mai bogată.

Pe măsură ce accepți trecutul, încetezi să-l mai repeți.

Pe măsură ce încetezi să pretinzi că rănile nu există, ele încep să se vindece.

Când nu mai reiei conflicte ce s-au stins de zeci de ani, atunci rămâi cu ... Ce?  Cu viața reală, nimic mai mult sau mai puțin. Poate nu este acel desert minunat cu frișcă și cireașă în vârf, dar cu siguranță vei avea parte de momente magice.

Principiile narciselor galbene

     

          Luând exemplul femeii ce a sădit imensa grădină de narcise galbene și privind relatarea ca pe o experiență de învățare, TU ce învățături poți prelua din aceasta pentru a-ți contura o perspectivă de viață mai bună?

                                                                                 

Cu ce alegi să-ți umpli viața... pietre mari, mici, nisip, apă...

       Voi ce așezați prima oară ''în borcan''?   Sunt acestea cu adevărat pietrele mari din viața voastră?

Mentalitatea pozitivă față de viață - drumul spre vindecare

Atitudinea față de boală

      De ce unii pacienți își recapătă sănătatea în timp ce alții mor, în condițiile în care primesc același diagnostic?...

Răspunsul la această întrebare l-a oferit cancerologul american Carl Simonton care a subliniat că această diferență este reprezentată de  atitudinea pacienților  în fața bolii, respectiv mentalitatea pozitivă față de viață. 

       Astfel credințele, gândurile, acțiunile noastre produc anumite rezultate, de care putem fi mulțumiți sau nu. Dar, dacă repetăm aceleași credințe, gânduri, acțiuni vom obține aceleași rezultate. Dacă suntem nemulțumiți de anumite rezultate și dorim modificarea acestora, atunci trebuie să intervenim în schema programării mentale – să modificăm credințele, gândurile, acțiunile care colaborează la producerea rezultatelor. 

Aici intervin și resursele noastre personale, activate în mod natural de persoana sau activate în cadrul procesului terapeutic, pe care le putem utiliza pentru a modifica sau forma orice credință, gând, emoție constructivă și pentru a o plasa ulterior în viața noastră acolo unde dorim sau unde avem cel mai mult nevoie de ea.

      Una dintre cele mai potrivite și benefice perspective este aceea că noi conținem ”forțele de vindecare personală”.

 Cum poate ajuta psihoterapia

       În declanşarea unei afecțiuni  psihice sau fizice sunt implicaţi o serie de factori – declanşatori, acceleratori şi de menţinere, precum : factori biologici, genetici, factori de mediu, şi nu se poate stabili cu exactitate ce factori au contribuit la debutul afecţiunii sau măsura în care aceşti factori sunt responsabili de apariţia afecțiunii. 

      Cert este că, indiferent de tipul afecţiunii, întotdeauna acţionează şi factori psihologici.

     Unul dintre factorii cu impact major asupra sănătății este stresul, respectiv capacitatea noastră de a ne adapta și gestiona agenții stresori. Factorii stresori se pot constitui în forma unor evenimente de viață semnificative (pierderea unei persoane dragi, amenințarea locului de muncă,  afecțiuni fizice), dar și a situațiilor nesemnificative dar frecvente (pierderea autobuzului, vreme mohorâtă) denumite hărțuieli zilnice. Desigur că agenții stresori nu ne afectează pe toți în aceeași măsură, fiecare dintre noi având atât vulnerabilități, cât și resurse proprii în fața acestor amenințări. În cele din urmă, efectele resimțite ale acestor solicitări nu sunt  un rezultat direct al acțiunii agenților stresori, ci mai degrabă țin de modul în care gestinonăm aceste evenimente, de masura în care ne folosim resursele personale.

       Temerile și îngrijorările noastre, sentimentele și autoevaluările negative, construirea unor imagini interioare ale eșecului sunt obstacole în atingerea obiectivelor noastre, sunt procese mentale care ne fac să eșuăm înainte de vreme. Astfel credințele, gândurile, acțiunile produc anumite rezultate, de care putem fi mulțumiți sau nu, dar, dacă repetăm aceleași credințe, gânduri, acțiuni vom obține aceleași rezultate. Dacă suntem nemulțumiți de anumite rezultate și dorim modificarea acestora, atunci trebuie să inițiem schimbarea. 

Psihoterapia intervine aici conducând clientul spre a înțelege exact cum creează și menține credințele, gândurile, emoțiile interioare, iar  modificarea acestora facilitează producerea schimbării dorite. 

,, Oamenii nu reacționează la evenimente în sine, ci la propria percepție a evenimentelor. Dacă este ceva de corectat, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire. ,,

      Psihoterapiile propun o varietate de intervenții psihologice în scopul ameliorării problemelor umane și al facilitării unei funcționări eficiente. În ciuda diferențelor de tehnică, majoritatea metodelor de psihoterapie au câteva trăsături fundamentale comune.           Ele implică o relație de asistență între client și terapeut. Clientul este încurajat să-și discute preocupările personale, emoțiile și experiențele liber și fără teama de a fi judecat de către terapeut. Terapeutul oferă empatie și înțelegere, creează o relație de încredere într-un cadru securizant și conduce clientul spre construirea unor moduri mai eficiente de abordare a problemelor.

      Psihoterapia vă oferă cadrul de care aveți nevoie pentru gestionarea situațiilor dificile de viață prin restabilirea echilibrului interior și activarea celor mai bune resurse de care dispuneți. Suntem de părere că una din cele mai potrivite și benefice perspective de lucru în procesul terapeutic este plecând de la asumpția că noi conținem "forțele de vindecare personală". 

      Funcție de problemele acuzate de client, fiecare orientare psihoterapeutică propune un demers terapeutic specific. Alegerea noastră este să individualizăm demersul psihoterapeutic funcție de particularitățile clientului și de obiectivele stabilite de comun acord.

      Prima ședință este una de informare reciprocă și, în funcție de problemele cu care vă confruntați, vi se vor prezenta informații referitoare la strategia terapeutică abordată și condițiile acordului terapeutic. Considerăm că este important ca potențialii clienți să cunoască ce presupune intervenția terapeutică, pentru ca în funcție de aceste date, să decidă în cunoștință de cauză dacă acesta este un demers potrivit lor. Din acest motiv prima ședință se plătește doar în cazul în care clientul își exprimă dorința de a continua terapia.

Îndrăznește și inițiază schimbarea de care ai nevoie!

Este recomandat:

► Consultarea și respectarea recomandărilor făcute de medicul de familie și medicul de specialitate în cazul oricărei afecțiuni fizice. De asemenea, dacă simțiți nevoia de mai multe informații despre boală și tratament, solicitați acestea cadrelor medicale. Boala nu este o problemă pur fizică, ci mai degrabă o problemă a întregii ființe care include nu numai trupul, ci și mintea, de aceea recomandările noastre vor viza îndeosebi stimularea mecanismelor psiho-fiziologice în vederea îmbunătățirii sănătății, obținerea stării de bine. 

► Formularea nevoii de ajutor adresată familiei și apropiaților („ești dispus să mergi aztăzi la cumpărături pentru că eu nu mă simt bine?”, „aș vrea să mă însoțești într-o plimbare în parc”). 

►Primul pas pe drumul spre însănătoșire îl reprezintă înțelegerea bolii și acceptarea unui nou stil de viață (alimentație, odihnă, exerciții fizice) în consonanță cu afecțiunea fizică.  Căutarea unor semnificații pentru boală, răspunsul la intrebarea "De ce mi se întâmplă mie?" reprezintă un pas esențial în tratarea bolii.

► În funcție de severitatea afecțiunii și a disponibilității de a restabili  conexiunile cu viața, oamenii treptat își pot stabili scopuri,  pot conștientiza motivele pentru a trăi mai bine- pentru  însănătoșire. 

Este un fel de a spune că există lucruri pe care le dorești de la viață și pentru care vrei să faci un efort pentru a le obține. Este o modalitate de a transforma nevoile emoționale, mentale și fizice într-un comportament ‘pro-viață’, este un mod de a te re-investi în propria viață. 

► Construirea unei atitudini și mentalități pozitive în fața bolii prin participararea activă la menținerea și recăpătarea sănătății și formularea de motive pentru o viață fără boală. Cea mai la îndemână modalitate este formularea gândurilor pozitive „în fiecare zi starea mea de sănătate se îmbunătățește”, „am încredere că mă voi face bine”, „pe zi ce trece sunt din ce în ce mai bine”.

► În funcție de recomandările medicale și gravitatea afecțiunii, este indicată continuarea sau reluarea treptată a activităților casnice, sociale, recreative și profesionale, acest aspect conducând la creșterea nivelului energetic. Sentimentul utilității și demnității personale, recăpătarea tonusului asociate  cu o afectivitate pozitivă (emoții plăcute, stare de confort, sentimente de împlinire, dispoziție bună) ne pregătesc astfel fizic și mental pentru recăpătarea stării de bine. 

  

►Cultivați și bucurați-vă din plin de experiențele pozitive din viața dvs (relația bună cu partenerul de viață, cu un prieten apropiat, o cină în oraș, ambientul plăcut al căminului). 

►Orice formă de relaxare fizică și mentală influențează procesele fiziologice și ajută la repunerea în contact cu propriul corp, la conștientizarea abilității de a lucra împreună cu el pentru sănătate. Corpul va deveni astfel din nou, o sursă de plăcere și confort și un indicator fiabil al calității vieții persoanei respective. 

  

► Urmând un tratament este important să acordați încredere în reușita acestuia (încrederea în competențele medicului, în eficacitatea tratamentului prescris). Această încredere potențează efectul tratamentului. 

► Este indicat a se stabili repere cu privire la mometul însănătoșirii („trebuie să mă fac bine până la nunta fiicei mele”, „nu pot continua așa, au nevoie de mine la muncă”). Fixarea și respectarea acestor repere arată că ai încredere în capacitatea ta de a duce la împlinire obiectivele propuse. Prin aceasta reafirmi faptul că ești în controlul vieții tale și că poți face lucrurile să se miște în direcția dorită. Tu ești cel care acționează asupra evenimentelor, așadar ele nu se întâmplă sub acțiunea unor forțe externe care îți scapă de sub control. Importanța acestei atitudini active constă în faptul că ea se opune sentimentelor de neajutorare și lipsa de speranță care au contribuit la dezvoltarea și instalarea afecțiunii.

Resursele personale - comori în sufletul nostru

             „Mintea este un instrument sublim de a decide destinul unei persoane.”  Émile Couè

           La începutului anilor 1900, Émile Couè, părintele gândirii pozitive și al autosugestiei, formulează legile autosugestiei, punând astfel bazele metodei care a fost studiată și de colegul său Baudouin. Primul principiu de bază ale autosugestiei conștiente este că toate sugestiile sunt autosugestii, iar cel de-al doilea este – conflictele interne apar între imaginație și voință, dar imaginația este întotdeauna mai puternică. Vorbind de autosugestie, Couè argumenta importanța acesteia folosindu-se și de exemplul „mersul pe scândură”, exemplu preluat de la matematicianul și filozoful secolului XVII Blaise Pascal care spunea că  „fiecare dintre noi este capabil să meargă pe o scândură de 10 m lungine și 25 cm lățime dacă aceasta este așezată pe pământ. Să presupunem că această scândură este așezată între cele 2 turnuri ale unei catedrale... puțini sunt cei care se încumetă.” 

          Întrebarea este: de ce doar unii se încumetă la această traversare? Couè  a oferit un răspuns la această întrebare, explicând că în primul caz ne spunem că traversarea este ușoară, iar în al doilea caz ne imaginăm căderea. De asemenea, el continua precizând că „imediat ce imaginația și voința intră în conflict nu numai că nu facem ce ne-am dorit, dar mai mult ne imaginăm contrariul.”

          Așa se face că temerile noastre, sentimentele negative, autoevaluările negative, construirea unor imagini interioare ale eșecului sunt obstacole în atingerea obiectivelor noastre, sunt procese mentale care ne fac să eșuăm înainte de vreme, sunt bariere în evaluarea realității dezirabile.

        Credințele, gândurile, acțiunile și rezultatele alcătuiesc schema programării mentale, cel  mai important factor în succes, iar modul cum acestea colaborează pentru producerea noilor experiențe devine parte din structura noastră dinamică care susține persoana în cauză, această structură poate înclina balanța în favoarea forțelor constructive care pot astfel iniția ciclu pozitiv al motivațiilor, sentimentelor și întăririlor pozitive. 

      Astfel credințele, gândurile, acțiunile produc anumite rezultate, de care putem fi mulțumiți sau nu, dar, dacă repetăm aceleași credințe, gânduri, acțiuni vom obține aceleași rezultate. Dacă suntem nemulțumiți de anumite rezultate și dorim modificarea acestora, atunci trebuie să intervenim în schema programării mentale – să modificăm credințele, gândurile, acțiunile care colaborează la producerea rezultatelor. Psihoterapia intervine aici conducând clientul spre a înțelege exact cum creează și menține credințele, gândurile, emoțiile interioare producându-se modificarea acestora (la nivelul credințelor, la nivelul gândurilor, la nivelul acțiunilor) în vederea diminuării simptomului, în vederea atingerii obiectivelor propuse facilitând astfel schimbarea. Tot aici intervin resursele noastre personale, activate în mod natural de persoana sau activate în cadrul procesului terapeutic, pe care le putem utiliza pentru a modifica sau forma orice credință, gând, emoție constructivă și pentru a o plasa ulterior în viața nostră acolo unde dorim sau unde avem cel mai mult nevoie de ea.

        Thomas Edward Lawrence nota în memoriile sale „Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii”: „toți oamenii visează, dar nu la fel. Cei care visează noaptea în străfundurile nedefinite ale minții lor se trezesc dimineața și constată că totul  fost în zadar; dar cei care visează ziua sunt periculoși, pentru că s-ar putea să-și transpună visul în acțiune, pentru a-l face posibil.”

          Fie că avem în vedere înțelesul plin de semnificații al cuvântului resursă – rezervă sau sursă de mijloace, de posibilități susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată, fie ipoteza formulată de multe dintre școlile de psihoterapie care văd resursele personale existente în fiecare dintre noi ca o valoare pozitivă, abilitate, sentiment de eficacitate personală, necesare rezolvării dificultăților, autorealizării, a schimbării așteptate, eu sunt de părere că una dintre cele mai potrivite și benefice perspective de lucru în procesul terapeutic este plecând de la asumpția că noi conținem ”forțele de vindecare personală”.

POVESTEA DIN CUFĂR -  DIVINITATEA DIN  NOI

   „O veche legendă hindusă povesteşte că, în vremurile de demult, oamenii erau zei. Ei au abuzat atât de mult de divinitatea din ei, încât Brahma, stăpânul zeilor, a hotărât să le ia puterea divină şi să o ascundă într-un loc în care oamenilor le-ar fi imposibil să o găsească. Marea problemă era alegerea unei ascunzători sigure. 

     Atunci, zeii au fost convocaţi la un consiliu pentru a rezolva această problemă. Ei i-au propus următorul lucru: „Să îngropăm divinitatea omului în pământ”. Dar Brahma le-a răspuns: „Nu, nu este suficient, pentru că omul va săpa şi o va găsi.” 

       Atunci zeii i-au răspuns: „Să aruncăm divinitatea în cel mai adânc dintre oceane.” 

       Brahma a răspuns din nou: „Nu, pentru că, mai devreme sau mai târziu, omul va explora fundul oceanelor şi, cu siguranţă, într-o zi, el o va găsi şi o va ridica la suprafaţă.” 

         Atunci zeii s-au dat bătuţi: „Nu ştim unde să o ascundem, deoarece pare că nu există pe pământ sau în apă un loc pe care omul să nu poată să nu-l găsească într-o zi”. 

         Atunci Brahma a spus: „Iată ce vom face cu divinitatea omului: o vom ascunde în cel mai tainic loc din el însuşi, pentru că nu se va gândi niciodată să caute acolo”. 

         De atunci, spune legenda, omul a făcut înconjurul pământului, a explorat, a escaladat, s-a scufundat şi a săpat, în căutarea a ceva ce se găseşte în el.”

                                                                                                    Postat de   Monica Ghiță